Setea de a cunoaște l-a îndemnat pe om să se întrebe cît de întins este Universul, cum arată și cît timp va dura, care este sensul existenței umane în acest Univers.
Concepțiile oamenilor despre lume au evoluat vertiginos. Acum 2500 de ani ei aveau o inchipuire elementară despre lume. Pămîntul era reprezentat ca un disc mare, înconjurat de apă, situat pe trei elefanți care stăteau, la rîndul lor, pe o balenă. Observațiile din ce în ce mai meticuloase asupra mișcării corpurilor cerești au dat posibilitate oamenilor să-și facă o imagine despre lume tot mai apropiată de adevăr. Aristotel își învăța elevii că lumea e o finită și are o formă perfect simetrică - de sferă.
"Marginea" universului aristotelic o constituia sfera stelelor (bolta pe care se credea că sînt fixate stelele), bolta rotindu-se în jurul propriului centru, situat în mijlocul pămîntului. Între Pămînt și sfera stelelor sînt situate sferele Lunii, Soarelui și cele ale planetelor - "stelele rătăcitoare" . Acest model de Univers trăgea o linie ceartă între lumea pămîntească, imperfectă și trecătoare, și tărîmul ceresc, desăvirșit și veșnic. Pentru unii gînditori , Lumea divină începea de la sfera lunii, pentru alții, de la sfera Soarelui, deoarece Luna, avînd faze, îşi schimbă forma.
Concepțiile oamenilor despre lume au evoluat vertiginos. Acum 2500 de ani ei aveau o inchipuire elementară despre lume. Pămîntul era reprezentat ca un disc mare, înconjurat de apă, situat pe trei elefanți care stăteau, la rîndul lor, pe o balenă. Observațiile din ce în ce mai meticuloase asupra mișcării corpurilor cerești au dat posibilitate oamenilor să-și facă o imagine despre lume tot mai apropiată de adevăr. Aristotel își învăța elevii că lumea e o finită și are o formă perfect simetrică - de sferă.
"Marginea" universului aristotelic o constituia sfera stelelor (bolta pe care se credea că sînt fixate stelele), bolta rotindu-se în jurul propriului centru, situat în mijlocul pămîntului. Între Pămînt și sfera stelelor sînt situate sferele Lunii, Soarelui și cele ale planetelor - "stelele rătăcitoare" . Acest model de Univers trăgea o linie ceartă între lumea pămîntească, imperfectă și trecătoare, și tărîmul ceresc, desăvirșit și veșnic. Pentru unii gînditori , Lumea divină începea de la sfera lunii, pentru alții, de la sfera Soarelui, deoarece Luna, avînd faze, îşi schimbă forma.
Că luna şi soarele au formă sferică, nu era greu de demonatrat - era destul să-ţi arunci privirea spre ele. Mai dificilă era problema Pămîntului, deoarece el nu putea fi văzut dintr-o parte. Călătorind spre sud sau spre nord, oamenii au observat că deasupra orizontului din faţă apar treptat noi şi noi stele, de parcă bolta cerului s-ar roti. Au mai observat că o corabie ce se îndepărtează la orizont dispare treptat, lucru care poate fi explicat numai dacă se admite că suprafaţa mării are formă sferică.
În timpul eclipselor de Lună, datorate căderii pe Lună a umbrei Pămîntului, oamenii au observat că marginea umbrei are o formă circulară, şi această formă e aceeaşi de fiecare dată, fie ca eclipsa are loc la miezul nopţii, dimineaţa ori seara. Din acrste observaţii oamenii au conchis că Pămîntul are forma unei sfere.
Curiozitatea i-a îndemnat să încerce de nenumărate ori să facă ocolul lumii. Călătoria lui Columb în jurul globului i-a convins, în sfîrşit, că Pămîntul e rotund.
Fiind un astronom prudent, Ptolemeu a încercat să rezolve o problemă mai simplă - să descrie cantitativ mişcările aparente ale planetelor (mişcări ciudate, cînd înainte, cînd înapoi, cu bucle), ale Lunii şi Soarelui pe bolta cerului, pornind de la modelul calitativ de Univers al lui Aristotel. Savantul a admis că Soarele, Luna şi planetele se mişcă pe circumferinţe, în jurul Pămîntului. Modelul geometric al lui Ptolemeu era deja unul cantitativ şi servea unor scopuri practice. Această reprezentare a lumii a dominat pînă la Copernic.
Măsurăturile tot mai precise ale mişcărilor planetelor au indicat abateri însemnate de la teoria lui Ptolemeu, fapt care l-a determinat pe Copernic să "mute" Soarele în centrul Universului şi să "oblige" planetele să se rotească în jurul acestuia, lucru ce i-a permis învăţatului să explice succesiunea anotimpurilor şi alte fenomene. Noua viziune asupra lumii a dat naştere noţiunii de relativitate, a modificat esenţa concepţiei despre spaţiu şi timp. Iar luneta lui Galilei a descoperit pe cer un sistem solar în miniatură - planeta Jupiter în jurul căreia, la diferite distanţe, se rotesc mai mulţi sateliţi ai acesteia.
Ulterior a suferit modificări şi imaginea heliocentrică a Universului. Cu cît omul a aflat mai multe despre Univers, cu atît mai mult s-a îndepartat de viziunea antropocentrică despre lume, care îl situa, împreună cu Pămîntul, în centrul ei.
Măsurăturile tot mai precise ale mişcărilor planetelor au indicat abateri însemnate de la teoria lui Ptolemeu, fapt care l-a determinat pe Copernic să "mute" Soarele în centrul Universului şi să "oblige" planetele să se rotească în jurul acestuia, lucru ce i-a permis învăţatului să explice succesiunea anotimpurilor şi alte fenomene. Noua viziune asupra lumii a dat naştere noţiunii de relativitate, a modificat esenţa concepţiei despre spaţiu şi timp. Iar luneta lui Galilei a descoperit pe cer un sistem solar în miniatură - planeta Jupiter în jurul căreia, la diferite distanţe, se rotesc mai mulţi sateliţi ai acesteia.
Ulterior a suferit modificări şi imaginea heliocentrică a Universului. Cu cît omul a aflat mai multe despre Univers, cu atît mai mult s-a îndepartat de viziunea antropocentrică despre lume, care îl situa, împreună cu Pămîntul, în centrul ei.
Iată încă un mare adevăr însuşit de om - materia din care este constituită lumea se află în perpetuă mişcare şi transformare: nici un corp nu este veşnic, nici o substanţă nu rămîne împietrită, nici un atom nu cunoaşte repaosul. (Pînă şi omul, graţie metabolismului care are loc în organism, la fiecare 7 ani "îşi reînoieşte" complet atomii.)
Atît viaţa sa, cît şi întreaga evoluţie a Universului sînt condiţionate de caracteristicile fizice ale unei lumi microscopice, numite lumea particulelor elementare, şi de cele ale interacţiunilor care domină această lume. Modelul de Univers poate fi numai unul matematic, dar el trebuie să explice cît mai multe fenomene existente în Univers. Principiul antropic - principiul existenţei unor condiţii fizice propice în Univers în care să poată să apară şi să-şi ducă existenţa omul cu raţiune - pune o barieră strictă în faţa modelelor teoretice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu